08 februarie 2016

Utilizarea substanțelor

Carbonul este folosit în electrotehnică şi telecomunicaţii, la confecţionarea periilor de colectare, a electrozilor etc. Diamantul este folosit pentru confecţionarea intrumentelor de sfredelit, pulberea de diamant se foloseşte la şlefuirea pietrelor scumpe, iar diamantele transparente bine şlefuite se întrebuinţează ca pietre scumpe (masa lor se exprimă în carate - 1 carat = 0,205 g). Grafitul se foloseşte ca moderator de neutroni, ca lubrifiant termostabil, la fabricarea creioanelor. Cărbunele de lemn şi de oase este folosit ca adsorbant. Cărbunele activ se foloseşte pentru adsorbţia din aer a vaporilor lichidelor volatile, în industria zahărului, la decolorarea uleiurilor vegetale, a vinului etc. Cărbunele activ se foloseşte în măştile antigaz şi în medicină.
Siliciul pur se foloseşte pentru producerea semiconductorilor, pentru confecţionarea tranzistoarelor şi a redresoarelor de curent altenativ. Bateriile de siliciu se folosesc pe navele cosmice pentru transformarea energiei solare în energie electrică. Aliajul lui cu fierul  este folosit la confecţionarea unor aparate chimice rezistente faţă de acizi.
Azotul se foloseşte pentru sinteza amoniacului, a acidului azotic, a îngrăşămintelor, medicamentelor şi coloranţilor; de asemenea se foloseşte ca substanţă inertă în reacţii chimice şi la umplerea becurilor electrice.
Fosforul roşu se foloseşte la fabricarea chibriturilor, la producerea anhidridei fosforice, a acidului fosforic şi a îngrăşămintelor. Fosforul alb se utilizează la umplerea bombelor incendiare şi ca substanţă fumigenă pentru obţinerea perdelelor de fum. De asemenea este folosit la fabricarea semiconductorilor şi a unor aliaje.
Oxigenul se foloseşte pentru arderi, în medicină, oxigenul lichid ca oxidant pentru carburanţii rachetelor.
Sulful este folosit pentru producerea acidului sulfuric, a chibriturilor, a prafului de puşcă, în sinteze organice, la vulcanizarea cauciucului şi la obţinerea ebonitei, la fabricarea coloranţilor şi a sulfurii de carbon.
Clorul se întrebuinţează la fabricarea acidului clorhidric, la înălbirea  fibrelor textile, a celulozei şi a hârtiei, pentru sterilizarea apei potabile, pentru producerea unor compuşi organici, a unor solvenţi.
Iodul se întrebuinţează la producerea coloranţilor sintetici şi a medicamentelor. Soluţia de iod de 10% în alcool etilic se numeşte tinctură de iod şi se aplică la dezinfectarea rănilor.
           
HCl este folosit în industria chimică, industria pielăriei, în metalurgie la curăţarea metalelor, în medicină pentru favorizarea digestiei.
HF este utilizat pentru gravarea sticlei, în sinteza organică, pentru obţinerea teflonului.
NH3 este folosit la obţinerea acidului azotic, a îngrăşămintelor, la fabricarea bateriilor uscate, în gospodărie pentru curăţarea petelor.
CH4 este folosit în gospodărie drept combustibil, ca materie primă în industria chimică pentru obţinerea a diferitor substanţe organice (solvenţi, coloranţi, medicamente etc.)
CO2 este folosit ca agent refrigerent, la obţinerea unor băuturi şi pentru stingerea incendiilor.
SO2 este utilizat ca insecticid, dezinfectant, decolorant, iar SO2 lichid este folosit ca solvent selectiv în prelucrarea petrolului.
N2O este un excitant al sistemului nervos, în cantităţi mici provoacă o stare de bună dispoziţie - este numit gaz ilariant. În amestec cu O2 (20%) este folosit ca anestezic deoarece provoacă o narcoză generală.
P2O5 datorită avidităţii sale pentru apă este un deshidratant puternic fiind folosit pentru uscarea gazelor şi a vaporilor.
SiO2 este folosit la confecţionarea sticlei, ceramicii, cimentului, sub formă de cuarţ la confecţionarea unor instrumente electrice, a lămpilor cu mercur, vaselor de laborator, iar unele varietăţi (pietrele semipreţioase) la confecţionarea bijuteriilor.
Acidul sulfuric este numit "sângele industriei" datorită numeroaselor sale aplicaţii. Dintre cele mai importante menţionăm: este folosit la fabricarea altor acizi, la obţinerea sărurilor anorganice, la fabricarea îngrăşămintelor, în industria coloranţilor, industria farmaceutică, a explozibililor, ca agent de rafinare în industria petrolului, ca electrolit în acumulatoarele cu plăci de plumb.
Acidul azotic este utilizat pentru obţinerea îngrăşămintelor cu azot, la fabricarea acidului sulfuric prin metoda nitrozo, la obţinerea unor coloranţi, a fibrelor artificiale, a lacurilor, a explozibililor, la separarea aurului de cupru, la gravarea plăcilor de zinc şi cupru.
Acidul silicic separat sub formă de gel (silicagelul) este utilizat pentru absorbţia vaporilor şi a gazelor, ca suport pentru catalizatori, în chimia analitică pentru separarea substanţelor.
NaCl - sarea de bucătărie - este utilizată în alimentaţie, la conservarea alimentelor, la prepararea săpunului, a sodei caustice (NaOH), a sodei de rufe (Na2CO3).
Azotaţii se folosesc ca îngrăşăminte, KNO3 este utilizat pentru fabricarea prafului de puşcă, NH4NO3 în amestec cu aluminiu şi carbon e folosit ca exploziv.
Na2CO3 - soda calcinată - este folosită ca detergent, la fabricarea sticlei, a săpunului, hârtiei,
NaHCO3 - soda alimentară - e utilizată în medicină contra arsurilor la stomac, în gospodărie, pentru stingătoarele de incendii.
CaCO3 se găseşte în natură sub formă de calcar, cretă şi marmură, este folosit în construcţii şi pentru obţinerea varului.
CaOCl2 numită clorura de var este un oxidant puternic, hipocloriţii de sodiu şi de potasiu sunt folosiţi ca decoloranţi şi dezinfectanţi.
KClO3 este folosit la fabricarea chibriturilor, a amestecurilor explozibile, a artificiilor.
Magneziul - la obţinerea unor aliaje, în pirotehnie (rachete luminoase).
Aluminiul - în electrotehnică, la confecţionarea cisternelor, refrigerentelor etc.
-          Amestecat cu NH4NO3 şi cărbune formează amonalul, utilizat ca exploziv,
-          la împachetarea unor alimente
Cuprul electrolitic se foloseşte în cantităţi mari în electrotehnică, la fabricarea schimbătoarelor de căldură, la placarea metalelor.
Argintul se utilizează în bobinaje, la construirea instalaţiilor de accelerat particule în fizica nucleară, în electrotehnică şi electronică, ca rezervă valutară a fondului monetar;
Aurul - în electrotehnică şi electronică, pentru confecţionarea bijuteriilor şi ca rezervă valutară.
Zincul este folosit în tehnică sub formă de table şi sârme, la fabricarea elementelor galvanice, la depunerea metalelor nobile din soluţii prin metoda cementării, la protejarea fierului.
CaO se utilizează în industria chimică la fabricarea sodei, a carbidului, zahărului, la deplasarea amoniacului din sărurile de amoniu, la fabricarea îngrăşămintelor chimice, la sinteza cauciucului, în tăbăcărie, la absorbţia unor gaze. În industria materialelor de construcţii, cantităţi enorme de CaO se consumă pentru prepararea laptelui de var, a cimentului etc.
Al2O3 - la fabricarea abrazivilor, a cuţitelor de strung cu duritate comparabilă cu a oţelului widia.
NaOH (soda caustică) se foloseşte în cantităţi enorme în industria aluminei, la fabricarea săpunului, hârtiei, celulozei, mătăsii artificiale, la mercerizare, la fabricarea coloranţilor şi a unor produse farmaceutice, la rafinarea uleiurilor, la uscarea gazelor, la prepararea unor compuşi organici şi anorganici etc.
KOH (potasa caustică) e utilizată la fabricarea săpunurilor speciale (moi), a permanganatului de potasiu, la dezagregarea minereurilor de crom, la uscarea gazelor şi absorbţia CO2, în acumulatorii alcalini şi la sinteza unor compuşi organici şi anorganici.
Ca(OH)2 (laptele de var) este baza cea mai ieftină, care ocupă un loc de primă mărime în industria construcţiilor, în special la prepararea mortarului în amestec cu nisip, la fabricarea carbonatului de sodiu prin procedeul caustificării, în industria zahărului, în tăbăcărie, la prepararea soluţiilor bordeleze pentru stropirea viilor etc.

KMnO4 se foloseşte în sinteza organică, în industria textilă ca decolorant pentru lână, mătase, bumbac, în medicină ca antiseptic, pentru sterilizarea apei etc.

26 decembrie 2015

exces de substanță

Ce masă de sare se obţine la interacţiunea hidroxidului de sodiu cu masa 60 g cu acid azotic cu masa 126 g?

06 noiembrie 2015

Determinarea masei de materie primă impură necesară pentru obţinerea unei mase precizate de produs

Determinaţi masa de aluminiu tehnic (cu 1,6% impurităţi) necesară pentru obţinerea aluminotermică a vanadiului cu masa de 15,288  kg din oxid de vanadiu (V).

Se dă:
m (V2O5) = 15,288 kg
ω (impurităţi în Al tehnic) = 1,6%
Rezolvare:
1. Se scrie ecuaţia reacţiei
  10Al + 3V2O5 → 5Al2O3 + 6V
 2. Se determină cantitatea de V2O5  ce se conţine în 15,288 kg de substanţă după formula: 
m (Al tehnic) = ?
                                                            n(V2O5 ) = m(V2O5)/M(V2O5
M(V2O5) = 2•51g/mol+ 5•16 g/mol =182 g/mol   
 n(V2O) = 15,288 kg: 182 g/mol = 15288 g: 182 g/mol = 84 mol 
3. Se calculează cantitatea de aluminiu pur necesară după ecuaţia reacţiei. 
(se alcătuieşte proporţia.)
       x           84 mol
            10Al  +  3V2O5 → 5Al2O3 + 6V
           10 mol     3 mol
x/ 10 mol = 84 mol/3 mol
x =  (10 mol ·84 mol) : 3 mol = 280 mol (Al)
4. Se determină masa de aluminiu zinc pur  după formula: 
m(X) = n(X)·M(X); 
     M(Al) = 27 g/mol 
    m(Al) = 280 mol· 27 g/mol = 7560 g = 7,56 kg
5. Se determină partea de masă de aluminiu  proba tehnică prin scădere:
     ω(Al) = 100% - ω(impurităţi) = 100% - 1,6% = 98,4 %.
6. Se determină masa de aluminiu tehnic necesară :
     dacă  la  98,4 %........................corespunde 7,56 kg Al pur
     atunci la  100%........................corespunde m(Altehnic)
     rezultă deci că  m(Altehnic) =  (7,56 kg·100%): 98,4% = 76,83 kg
                   

Răspuns: pentru a obţinerea aluminotermică a vanadiului
 din 15,288 kg de oxid de vanadiu (V) sunt necesare 
76,83 kg de aluminiu tehnic ce conţine 1,6% impurităţi.

04 noiembrie 2015

Determinarea masei produsului final pornind de la o materie primă impură

1,5 kg calcar ce conţine 10% impurităţi a fost calcinat. 
La rezidiul obţinut s-a adăugat apă în exces. 
Ce masă de var stins s-a obţinut?

NOTĂ:  Calcarul este un minereu ce conţine carbonat de calciu şi impurităţi. 
Varul stins este hidroxidul de calciu.           
Calcinare = încălzire la temperaturi înalte (de obicei au loc reacţii de descompunere).

Se dă:
m (calcar) = 1,5 kg
ω(impurităţi) = 10 %
Rezolvare:
1. Se scriu ecuaţile reacţiilor chimice.
Calcinarea calcarului:    
                         CaCO3 = CaO + CO2
Aşadar în urma încălzirii,din calcar rămâne doar CaO (var nestins), CO2 se elimină.
m (var stins) - ?


CaO este un oxid bazic alcalin care reacţionează cu apa cu formare de bază alcalină:
CaO + H2O = Ca(OH)2 + Q  
Această reacţie poartă numele de “stingerea varului” şi se degajă o cantitate mare de căldură (Q).

2. Se determină masa impurităţilor din calcar  din calcar prin proporţia:
dacă în 100 % de calcar ........................se găsesc 10% impurităţi
atunci în 1,5 kg calcar ........................   se vor găsi x g impurităţi
rezultă deci: x = (1,5 kg •10%): 100% = 0,15 kg (impurităţi)

3. Se calculează masa de CaCO3 pur prin scădere:
 m(CaCO3) = m (calcar) – m(impurităţi) = 1,5 kg – 0,15 kg = 1,35 kg

4. Se determină cantitatea de CaCO3  ce se conţine în 1,35 kg de substanţă după formula:
n(CaCO3) = m(CaCO3):M(CaCO3    
 Mr(CaCO3) = 40 + 12 + 3•16 = 100,  M(CaCO3) =100 g/mol, astfel: 
cantitatea de CaCO3 va fi:  n(CaCO3) = 1,35 kg:100 g/mol = 13,5 mol   

5. Se calculează cantitatea de oxid de calciu CaO – var nestins -  după ecuaţia primei reacţii.
    13,5 mol         x                             
          CaCO3    =   CaO + CO2
           1mol            1mol

13,5 mol/1mol = x/1 mol, deci x = 13,5 mol de CaO

4. Se calculează cantitatea de hidroxid de calciu Ca(OH)2 – var stins – după a doua  ecuaţie.
  13,5 mol                y                             
          CaO + H2O = Ca(OH)2
          1mol                   1mol

 13,5 mol/1mol = y/1 mol, deci y = 13,5 mol de Ca(OH)2

5. Se determină masa  de var stins (Ca(OH)2)  după formula: m(X) = n(X)·M(X); 
 Mr(Ca(OH)2) = 40 + (16 +1)•2 = 74,  M(Ca(OH)2) = 74 g/mol,
m(Ca(OH)2)=13,5 mol·74 g/mol = 999 g = 0,999 kg

Răspuns: Masa de var stins ce se obţine din 1,5 kg calcar
 ce conţine 10 % impurităţi este de 0,999 kg.

02 noiembrie 2015

Rezolvarea problemelor cu amestec de două substanţe în care ambele participă la reacţii chimice b) calcule pe baza a două reacţii chimice

Un amestec de pilitură de aluminiu și fier cu masa 22,2 g a fost dizolvat cu acid clorhidric în exces. În consecinţă, s-a degajat gaz cu masa 1,2 g. 
Determinaţi partea de masă a fiecărui metal în amestec.


Se dă:
m (amestec) = 22,2 g
m(gaz) = 1,2 g
Rezolvare:
Se observă că ambele substanţe interacţionează cu HCl. Aşadar scriem cele două ecuaţii chimice.
2Al+ 6HCl → 2AlCl3 + 3H2↑           (reacția 1)
Fe + 2HCl → FeCl2 + H2↑               (reacția 2)
Se observă că  gazul degajat  este hidrogenul, rezultat în ambele reacţii.
ω(Al) = ?
ω(Fe) = ?
Deci m(H2)= m1(H2)+ m2(H2),
 unde cu  m1(H2) am notat masa hidrogenului degajat din reacţia 1,
 iar cu  m2(H2) – masa hidrogenului obţinut din reacţia 2.

1.      Se determină cantitatea totală de H2 ce se conţine în 1,2 g de substanţă după formula:
          ntotal(H2) = m(H2):M(H2) ,             M(H2) = 2 g/mol,
            n(H2) = 1,2 g: 2 g/mol = 0,6 mol
ntotal(H2) = n1(H2) + n2(H2
respectiv cantitatea de hidrogen din ecuaţia 1 + 
cantitatea de hidrogen din ecuaţia 2.
2. Se notează cu „a” n1(H2) - 
cantitatea de hidrogen obţinută din reacţia 1(Al+HCl).
Rezultă  că putem calcula cantitatea de hidrogen obţinută din reacţia 2 
(Fe+ HCl) - n2(H2) prin scădere:
n2(H2) = ntotal(H2) - n1(H2) = (0,6 – a) mol
3. Se calculează cantitatea de aluminiu  după ecuaţia reacţiei. 
(se alcătuieşte proporţia.)
  x                                       a  mol
  2Al+ 6HCl → 2AlCl3 + 3H2
      2 mol                                   3 mol

x/2 mol = a mol /3 mol, 
deci x = (2 mola mol)/ 3 mol =2a/3  ( mol de Al)

  4. Se calculează cantitatea de fier  după ecuaţia reacţiei. 
(Se alcătuieşte proporţia.)
      y                               (0,6-a) mol
            Fe + 2HCl → FeCl2 + H2
           1mol                            1mol
y/ 1mol = (0,6 - a) mol / 1 mol 
y=  (0,6 - a)   (mol de Fe)

5. Se determină masa de aluminiu din amestec după formula: 
m(Al)= n(Al)·M(Al); 
M(Al) = 27 g/mol, deci:  
 m(Al) = (2a/3)mol · 27 g/mol = 18a g
6. Se determină masa de fier din amestec după formula:
 m(Fe) = n(Fe)·M(Fe); 
M(Fe) = 56 g/mol  
m(Fe) = (0,6-a) mol· 56 g/mol = (33,6 - 56a) g
7. Se determină necunoscuta a alcătuind o ecuaţie chimică pe baza relaţiei:
m(aliaj)= m(Al) + m(Fe),  rezultă că:
 22,2 g = m(Al) + m(Fe) = 18a g + (33,6 - 56a) g
22,2 = 18a + (33,6-56a
 22,2 = 33,6 -38a
 38a = 33,6 – 22,2 
a = 11,4: 38 = 0,3.
8. Se determină masa de aluminiu din amestec,
înlocuind valoarea obţinută în expresia:
m(Al) = 18a  g 
 m(Al) = 18•0,3 g =5,4 g
9. Se determină partea de masă a aluminiului  în amestec:
     dacă în   22,2 g   aliaj ........................se găsesc 5,4 g Al
     atunci la 100% aliaj ...........................corespunde ω(Al)
     rezultă deci că   ω(Al) = (5,4 g• 100%): 22,2 g = 24,11 %

10. Se determină partea de masă a fierului în amestec prin scădere: 
ω(Fe) = 100% - ω(Al).
ω(Fe) = 100% - 24,11% = 75,89%.
            Răspuns: Amestecul este constituit din 
                            75,89% de fier şi 24,11 % de aluminiu.

01 noiembrie 2015

Rezolvarea problemelor cu amestec de două substanţe în care ambele participă la reacţii chimice; a) calcule pe baza unei reacţii chimice

Asupra amestecului ce conţine aluminiu şi oxid de aluminiu cu masa 75 g s-a acţionat cu acid clorhidric în exces. În consecinţă, s-a degajat gaz cu masa 3,6 g. Determinaţi partea de masă a oxidului de aluminiu în amestecul iniţial.



29 octombrie 2015

probleme cu amestec de două substanţe din care doar una participă la reacţia chimică

La tratarea a 10 g de aliaj (amestec) de fier şi cupru cu acid clorhidric în exces  s-au 
eliminat 0,05 g de gaz. Să se determine partea de masă (%) a fiecărui metal din 
componenţa aliajului.

NOTĂ: partea de masă se notează cu litera grecească ω, numită omega – 
se scrie ca un dublu „u”.

Se dă:
m (aliaj) = 10 g
m(gaz) = 0,05 g
Rezolvare:
Conform seriei metalelor se observă că fierul interacţionează 
cu HCl, iar cuprul nu. Astfel gazul degajat, care este hidrogenul, 
 se obţine din reacţia Fe cu HCl.
HCl se introduce în exces pentru a ne asigura că tot fierul din 
amestec a interacţionat.

ω(Fe) =?
ω(Cu) =?


20 octombrie 2015

determinarea masei de metal depus pe placa metalică introdusă în soluția unei săruri



Determinarea formulei moleculare a unei substanţe necunoscute pe baza ecuaţiei reacţiei chimice


Determinarea formulei moleculare după clasa substanţei şi pe baza unei reacţii chimice.

O alchenă cu masa 14 g adiţionează 32 g brom. Determinaţi formula moleculară a alchenei.

Se dă:
m(CnH2n)= 14g
m(Br2) = 32g
Rezolvare:
Deoarece hidrocarbura este o alchenă,
formula ei generală este CnH2n.
  n, FM-?                        
                                   Scriem ecuaţia reacţiei:
                                    CnH2n + Br2 → CnH2nBr2
Calculăm cantitatea de brom după formula: n(Br2) = m(Br2):M(Br2
 n(Br2) = 32 g:160 g/mol = 0,2 mol

Stabilim proporţia în ecuaţie – scriem sub substanţă numărul de mol conform ecuaţiei reacţiei şi deasupra valoarea calculată pentru brom.
                    x mol       0,2mol
CnH2n  +     Br2    → CnH2nBr2
                    1 mol        1mol
Conform proporției: x/1mol = 0,2 mol/1mol , se obține x= 0,2 mol (CnH2n ) 
Determinăm masa molară a alchenei conform relaţiei: M(X) = m(X)/n(X) 

M(CnH2n) = 14 g/0,2 mol = 70 g/mol

Calculăm masa moleculară relativă a compusului:
         Mr(CnH2n) = n∙Ar(C) + 2n∙Ar(H) = 12n + 2n = 14n
         Deoarece Mr(CnH2n)= 70, rezultă că 14n =70
                   n = 70:14=5

                            deci, formula moleculară a substanţei este: C5H10.

14 octombrie 2015

Determinarea formulei moleculare după clasa substanţei şi densitatea relativă.

Densitatea relativă faţă de hidrogen a vaporilor unui alcan este egală cu 36.
Determinaţi formula moleculară a hidrocarburii.

Se dă:
DH2(CnH2n+2)=36

Rezolvare:
Deoarece hidrocarbura este alcan, 
formula generală este CnH2n+2
FM, n=?                  

Se determină masa moleculară relativă a compusului din formula densității relative:
DH2(CnH2n+2)= Mr(CnH2n+2): Mr(H2) ; 
rezultă că Mr(CnH2n+2) = DH2(CnH2n+2)Mr(H2)= 36∙2=72

   Calculăm masa moleculară relativă a compusului:
   Mr(CnH2n+2) = n∙Ar(C) + (2n+2)∙Ar(H) = 12n + 2n + 2 = 14n + 2

   Deoarece Mr(CnH2n+2)= 72, rezultă că 14n + 2 =72
            14n = 72-2=70
            n = 70:14=5
            deci, formula moleculară a substanţei este: C5H12.

                        
Răspuns: formula hidrocarburii saturate aciclice este C5H12

Determinarea formulei după clasa substanţei şi masa ei moleculară.

O hidrocarbură saturată aciclică are masa moleculară relativă egală cu 72.
 Determinaţi formula moleculară a hidrocarburii.

Se dă:
Mr(CnH2n+2)= 72

Rezolvare:
Deoarece hidrocarbura este saturată şi aciclică ea aparţine seriei omoloage a alcanilor. Deci formula generală este CnH2n+2.
FM, n=?                      Calculăm masa moleculară relativă a compusului:
                        Mr(CnH2n+2) = n∙Ar(C) + (2n+2)∙Ar(H) = 12n + 2n + 2 = 14n + 2
Deoarece Mr(CnH2n+2)= 72, rezultă că 14n + 2 =72
            14n = 72-2=70
            n = 70:14=5
            deci, formula moleculară a substanţei este: C5H12.

                        Răspuns: formula hidrocarburii saturate aciclice este C5H12

05 octombrie 2015

Determinarea formulei moleculare a unei substanțe organice pe baza produşilor de ardere

     La arderea unei substanţe organice cu masa de 2,3 g s-a obţinut oxid de carbon (IV) cu masa 4,4 g şi apă cu masa 2,7 g. Densitatea relativă a vaporilor acestei substanţe în raport cu aerul este egală cu 1,587. Determinaţi formula chimică a substanţei.

Se dă:

m(CxHyOz) = 2,3 g
m(CO2) = 4,4 g
m(HO) = 2,7 g
Daer(CxHyOz) = 1,587
Rezolvare:
Deoarece nu se precizează tipul substanţei
presupunem că substanţa conţine C, H şi O.
Se scrie ecuaţia reacţiei în formă generală:
2CxHyOz + (4x+y-2z)/2 O2 = 2xCO2 + y H2O;
Se determină masa carbonului şi a hidrogenului, 
care se conţine în proba substanţei organice:
M(CO2) = 44 g/mol;  M(C) = 12 g/mol;
CxHyOz - ?



 
1 mol de CO2 conţine 1 mol de C
44 g (CO2) -------- 12 g (C)
4,4 g (CO2) -------- x g (C)  rezultă că = (4,4 g·12g) :44 g = 1,2 g (C)

M(H2O) = 18 g/mol;        M(H) = 1 g/mol
1 mol de H2O conţine 2 moli H
18 g (H2O) --------- 2 g (H)
2,7 g (H2O) --------- y g (H) rezultă că = (2,7 g·2g) :18 g = 0,3 g (H)

 Se determină masa oxigenului:
         m(CxHyOz) = m(C) + m(H) + m(O) rezultă că m(O) = m(CxHyOz) – (m(C) + m(H))
         m(O) = 2,3 – (1,2 + 0,3) = 0,8 g (O)
Se determină cantitățile pentru fiecare element din substanță:
n(C) = m(C)/M(C);  n(C) =1,2 g: 12 g/mol = 0,1 mol
n(H) = m(H)/M(H);  n(H) =0,3 g: 1 g/mol = 0,3 mol
n(O) = m(O)/M(O);  n(O) =0,8 g: 16 g/mol = 0,05 mol


Se determină raportul molar al elementelor în substanţă:
n(C) : n(H) : n(O) = x yz = 0,1 mol : 0,3 mol : 0,05 mol 

Simplificăm raportul molar prin cel mai mic termen, respectiv 0,05 mol. 
Se obține raportul molar: n(C) : n(H) : n(O) = 2 : 6 : 1. 

Astfel, formula brută a substanţei este C2H6O. 
Formula moleculară a substanței va fi: (C2H6O)m.

Pentru a determina valoarea lui m se calculează masa molară a substanței din formula densității relative: 
                       Daer(CxHyOz) = M(CxHyOz))/Maer. 
Masa molară a substanţei CxHyOeste egală cu: 
                      M(CxHyOz) = Daer · Maer = 1,587 · 29 g/mol = 46 g/mol
- Se determină masa molară a formulei brute:
                      M(C2H6O) = 24 + 6 + 16 = 46 g/mol
- Se determină valoarea lui m după formula: m = M(CxHyOz)/M(formulă brută). 
respectiv: m = 46 g/mol : 46 g/mol = 1.

Așadar, substanţa supusă arderii are formula moleculară C2H6O. 

 Răspuns: Substanţa supusă arderii are formula chimică C2H6
şi poate fi alcoolul etilic C2H5OH sau eterul dimetilic  H3C–O–CH3.